Radio UNSR Bacău

Te ține la curent cu viața de student

Cunoşti legenda globurilor de Crăciun? Unde au apărut şi care este semnificaţia lor

Posted on Dec 11, 2015

Cunoşti legenda globurilor de Crăciun? Unde au apărut şi care este semnificaţia lor

Împodobirea bradului este cel mai îndrăgit obicei de Crăciun, datorită simbolurilor care i se asociază: iubire – pentru că este împodobit de toţi membrii familiei, bucurie şi fericire – pentru că sub el se adună cadourile, magie – pentru că Moş Crăciun vine doar în casele unde există un brad împodobit.

Bradul este şi simbolul vieţii, trăiniciei şi sănătăţii – pentru că este mereu verde, chiar şi când afara e zăpada. Se spune că obiceiul împodobirii bradului de Crăciun  îl păstrăm de pe vremea romanilor, atunci a apărut tradiţia de a face daruri celor dragi de Crăciun. Apoi, tradiţia a fost preluată de familiile înstărite din toate zonele ocupate de romani.

Crăciunul este o amintire dragă a copilăriei, iar bradul trebuie să ne amintească mereu de familie. Din vremuri îndepărtate, bunicii și străbunicii noștri puneau în brad ce aveau: nuci, mere, prune uscate sau turtă dulce. Nu doar că e ieftin, dar în casă persista un miros proaspăt. Şi apoi, copii mai aveau tendinţa să fure câte ceva din brad. Crăciunul fără cadouri, ar fi ceva de neimaginat.

Tradiţia lor datează, la fel, din vremea romanilor. În timp, s-a născut un personaj legendar, Moş Crăciun, cel mai îndrăgit mit al copilăriei, cu nume diferite, în jurul căruia se adună tot felul de poveşti, în funcţie de fiecare ţară.

Tradiţia împodobirii bradului de Crăciun cu globurile de sticlă pictată, a început cam prin anul 1858 într-un oraş mic din sudul Germaniei, numit Lauscha. Oamenii împodobeau bradul pe atunci cu nuci şi mere, pe care le îmbrăcau în polei pentru a fi mai strălucitoare. În secolul al XVIII-lea, lumânările au început să fie folosite la împodobirea bradului de Crăciun în Germania. Din secolul al XIX-lea, au apărut podoabele confecţionate sub formă de jucării. Tot cam atunci au apărut şi globurile, adoptate repede ca simboluri care atrag veselia în toată lumea creştină.

Tot în acest an, apare un atelier de sticlă, iar unul dintre muncitor pe nume Martin, neavând cu ce să împodobească bradul de Crăciun şi ştiind că ai săi copiii vor fi dezamăgiţi s-a gândit să înlocuiască cumva merele şi nucile şi să facă ceva asemănător din sticlă roşie şi aurie. Astfel bradul lor era din nou plin de mere şi nuci, doar că erau din sticlă. De atunci, fiecare locuitor din acel mic orăşel a folosit magicele globuri de sticlă frumos colorate. O altă tradiţie este legată de culoarea globurilor de Crăciun, iar în funcţie de culorile alese, anul viitor le va îndeplini oamenilor diferite dorinţe. Se spune că dacă îţi alegi globurile de culoare albă, anul următor ai parte de multă bucurie, echilibru şi înţelepciune. Totodată această culoare reprezintă smerenie şi bunătate. Roşul este un simbol al focului şi de asemenea, culoarea se regăseşte şi în costulul lui Moş Crăciun.
Prin forţa, puterea şi strălucirea lui, roşul are acţiuni benefăcătoare, mărindu-ţi puterea, voinţa şi îţi aduce împlinire sufletească. Verdele îţi aduce bunăstare. Această culoare trebuie să se găsească în fiecare brad. Este un simbol consacrat al tinereţii, vieţii şi bunăstării. Verdele îţi aduce sănătate, înţelegere, stabilitate financiară dar şi spor în casă. Globurile albastre sunt foarte importante. Aceasta nu trebuie să lipsească din brad dacă vrem ca anul următor să fim mai liniştiţi şi să scăpăm de lucrurile rele. Auriul îţi poartă noroc la bani şi semnifică lumina şi bunătate din oameni. Ritualul împodobirii bradul este magic, iar dacă respecţi tradiţia culorilor, Anul Nou îţi poate aduce tot ceea ce e mai bun şi ceea ce îţi doreşti. 

CRACIUNUL ÎN JAPONIA ŞI CHINA

Crăciunul este o tradiţie recentă în Japonia şi în China, care nu este adoptată doar de comunitatea creştină. Este însă în primul rând o sărbătoare comercială, la fel ca Sfântul Valentin. Nu are aproape deloc încărcătură religioasă. De altfel, se sărbătoreşte mai ales Moşul Nicolae şi mai puţin naşterea lui Iisus.

JAPONIA

Crăciunul a fost introdus în Japonia de către misionarii creştini şi, pentru mulţi ani, singurii oameni care l-au sărbătorit au fost cei care se convertiseră la creştinism. Primul Crăciun înregistrat în Japonia a fost reprezentat de o adunare a misionarilor iezuiţi în Prefectura Yamaguchi, în anul 1552. Există credinţa conform căreia festivităţi neînregistrate au avut loc înainte de această dată, începând cu anul 1549, când Sfântul Francis Xavier a ajuns pe teritoriul acestei ţări. Creştinismul a fost interzis în întreg spaţiul nipon în anul 1612. Cu toate acestea, o mică enclavă a grupului Kakure Kirishitan („creştini ascunşi”) a continuat să activeze în secret, pe parcursul următorilor 250 de ani.

Însă acum, sezonul Crăciunului în Japonia este plin de semnificaţie şi este observabil aproape la nivel general. Povestea pruncului Iisus născut în iesle este fascinantă pentru fetiţele nipone, ele iubind orice are legătură cu bebeluşii. Prin scena naşterii Domnului, micuţele se familiarizează pentru prima oară cu noţiunea de leagăn, deoarece bebeluşii din Japonia nu dorm niciodată în astfel de pătuţuri. Astfel, multe dintre obiceiurile occidentale au fost preluate de către populaţia niponă.

Pe lângă dăruirea reciprocă de cadouri, japonezii consumă carne de curcan în ziua de Crăciun şi, în anumite zone, sunt expuşi şi brazi publici. Japonezii îşi decorează casele cu plante veşnic-verzi şi vâsc, iar în câteva dintre locuinţe se pot auzi şi colinde vesele, specifice sezonului. O campanie publicitară de succes din perioada anilor 1970 a transformat într-un obicei naţional consumul de produse KFC în perioada Crăciunului. Meniurile de pui ale acestui fast-food sunt atât de populare în perioada Crăciunului, încât magazinele fac rezervări cu luni în avans.

În Japonia există un zeu/preot cunoscut sub numele de Hoteiosho, personaj similar lui Moş Crăciun. El este întotdeauna descris ca un bătrân care duce cu el un pachet imens. Conform credinţei populare, Hoteiosho are ochi la spate, iar copii trebuie să fie cuminţi şi buni atunci când acest personaj atotvăzător este  prin preajmă.

În ajunul Anului Nou, casele nipone sunt curăţate până în cel mai mic detaliu şi sunt decorate pentru a doua zi. Când totul este aranjat, curat şi la locul lui, locatarii se îmbracă cu cele mai bune veşminte. Apoi, tatăl mărşăluieşte prin casă, urmat de întreaga familie, şi alungă spiritele rele. Acesta aruncă boabe uscate în fiecare colţ al casei, poruncind spiritelor rele să părăsească locul şi invitând norocul înăuntru.

Pentru japonezi, Noul An rămâne sărbătoarea cea mai importantă. Atunci se reuneşte întreaga familie, în timp ce Crăciunul este sărbătorit mai ales între prieteni. Totuşi, în ajunul Crăciunului, magazinele sunt deschise şi cei care vor să-l petreacă la un restaurant bun, trebuie să-şi rezerve cu câteva săptămâni înainte o masă.

CHINA

Tradițiile de Crăciun în China au devenit foarte populare în ultimii ani, în special în orașele mari, ca Hong Kong, Beijing, Shanghai, datorită numărului mare de imigranți europeni care locuiesc aici. Crăciunul nu este o sărbătoare oficială în China, întrucât majoritatea populației nu este creștină.

Cu toate acestea, dacă vei vizita aceste orașe, în perioada de iarnă, vei vedea semnele Crăciunului oriunde te-ai uita, inclusiv pe „Bulevardul Păcii Eterne”, din Beijing, unde se amplasează brăduți de Crăciun împodobiți, ghirlande multicolore și lumini. Tradiția sărbătorilor de iarnă datează, totuși, încă din timpul mesopotamienilor, o civilizație care prețuia cutumele, deci și colindătorii, mesele festive și petrecerile din perioada Anului Nou.

Tradițiile de Crăciun în China nu au absolut nicio simbolistică religioasă, pentru majoritatea chinezilor, Crăciunul fiind celebrat ca o ocazie fericită de reîntâlnire cu familia și cu prietenii apropiați. Este timpul potrivit pentru a sărbători cu cadouri, muzică, entuziasm și mâncare tradițională. Creștinii din China întâmpina Crăciunul prin împodobirea bradului, pe care îl numesc „Copacul Luminii”, cu ghirlande colorate, special concepute în acest sens, făcute din hârtie, cu luminițe și globuri.

Dacă te-ai fi plimbat pe străzile Chinei acum 20 de ani, cu siguranță, nu ai fi văzut foarte multe semne ale Crăciunului, acum însă, în fiecare magazin și pe fiecare străduță, vei vedea instalații care de care mai colorate și mai strălucitoare, brăduţi, decorații specifice și sunetul melodios al colindelor care răzbat peste zgomotul mulțimilor din stradă. Pentru ca scena tradițiilor de Crăciun în China să fie completă, „Părintele Crăciun” își face apariția peste tot, pe stradă, în magazine, în piețele publice etc.

Foarte mulți dintre chinezi organizează petreceri, în Ajunul Crăciunului, pentru a se putea bucura, împreună cu prietenii și cu familia, de mesele îmbelșugate, organizate în această perioadă. Sezonul Crăciunului dobândește un plus de culoare prin jocurile de artificii, jongleuri și acrobați care bucură mulțimile cu spectacolele lor stradale. În Hong Kong, recent restaurat după regulile chineze, ziua de Crăciun se număra printre cele 17 vacanțe oficiale.

Noul An Chinezesc sau sărbătoarea de primăvară se celebrează la finalul lunii ianuarie și începutul lui februarie și durează trei zile. Chiar dacă nu face parte din sărbătoarea Crăciunului, Anul Nou este una dintre cele mai prețuite sărbători din China, locuitorii străbătând distanțe foarte mari pentru a fi în preajma familiei. Își decorează casele cu bannere ce poartă mesaje de noroc, prosperitate și împlinire, pentru noul an, și fac schimb de cadouri, iar tradiția presupune ca acestea să fie unele foarte valoroase pentru membrii familiei și unele cu caracter simbolic pentru prieteni și rude îndepărtate. Toți se îmbracă în haine noi, pe care le poartă cu mândrie, iar tradiția de Crăciun în China include, obligatoriu, ca masă să fie servită de cel mai mic membru al familiei, capului familiei. În fiecare zi a Anului Nou, chinezii oferă orez, legume, ceai și vin, ca daruri pentru rai și pământ și ard lumânări pentru a-i cinsti pe strămoși și pe toți membrii în viață ai familiilor lor.

În fiecare an, de Anul Nou, chinezii se strâng în jurul focurilor spectaculoase de artificii, pentru a se bucura de ele şi de tradiţionalul “Dans al Leului” – un costum uriaş (animat de câţiva performeri) care dansează, merge, se răsuceşte pe o parte, răcneşte şi se tăvăleşte, spre bucuria privitorilor săi, în timp ce conduce procesiunea foarte animată şi colorată. Alte evenimente speciale din această perioada includ festivalul Dragonului şi festivalul Pescarilor. În toate cele trei zile ale festivalului, chinezii se poartă exemplar unii cu ceilalţi, pentru a-şi aduce noroc şi bunăstare în anul care vine.

Cu toate că nu există foarte mulţi chinezi creştini care să respecte tradiţia de Crăciun în China, aceştia se bucură de uriaşul şi spectaculosul festival de iarnă, din aceasta perioadă, şi de festivalul de la sfârşitul lunii ianuarie, care, chiar dacă este numit Festivalul de primavară, de către majoritatea europenilor, este considerat de catre chinezi “Noul An Chinezesc”.

Pe tot întinsul ţării, de la cel mai mic sat şi până la uriaşele oraşe cosmopolite, au loc festivaluri somptuoase, iar copiii se bucură de noile jucarii şi haine primite în dar, de la părinţi. Toate străzile şi marile bulevarde sunt cuprinse de febra sărbătorii Crăciunului – spectacole de artificii, pocnitori, parade şi dansatori care oferă, spre deliciul privitorilor, spectacole unice, de o neasemuită frumuseţe şi candoare.
Crăciunul de vară – tradiţii şi obiceiuri de Crăciun în Australia şi Noua Zeelandă

Când spunem Crăciun ne gândim, în mod automat, aşa cum îi stă bine unui om şi stereotipurilor sale mentale, la iarnă, frig, zăpadă, brazi, un Moş Crăciun în haină roşie, cu elfi şi reni lângă el. Şi dacă, măcar o dată pe an, pentru anumite persoane, iarna chiar este ca vara? Tradițiile de Crăciun din Australia şi Noua Zeelandă pot fi la fel de frumoase și de interesante precum cele din alte colţuri ale lumii. Noi spunem că sunt mai interesante şi hazlii!

* Noua Zeelandă

În Noua Zeelandă, Crăciunul se amestecă cu zilele vacanţă de vară, astfel încât, pe lângă cumpărarea cadourilor şi petrecerile specifice, familiile se pregătesc totodată şi pentru excursii la plajă.

Începuturile. Majoritatea tradiţiilor de Crăciun din Noua Zeelandă au fost aduse pe teritoriul acestei ţări de către emigranţii englezi care au început colonizarea ţinutului la sfârşitul secolului al XVIII-lea. În ultimii 20-30 de ani, personajul „Tatălui Crăciun” a fost supus numeroaselor schimbări, ajungând să semene din ce în ce mai mult cu „Santa Claus” din Statele Unite şi Irlanda. Totodată, populaţia acestui stat a fost forţată să se schimbe sub cultura maoră.

O masă îmbelşugată. Tradiţiile culinare de Crăciun din Noua Zeelandă sunt similare celor din Marea Britanie, datorită statutului său de fostă colonie a celei din urmă. Astfel, masa de Crăciun cuprinde mâncăruri cum sunt curcanul la cuptor, legume, sos de merişor. La fel de bine poate fi servită şunca prăjită sau carne de oaie.

O excepţie importantă este carnea de gâscă, întrucât această pasăre domestică nu este crescută în Noua Zeelandă, iar guvernul interzice importurile de carne. În ceea ce priveşte desertul, acesta poate fi budinca (de prune) sau plăcintele. Nimeni nu consideră Crăciunul complet fără prăjitura “Pavlova” – preparată din bezea şi decorată cu kiwi, căpşuni şi frişcă.

Locul unde Crăciunul are un alt orar. Deoarece foarte mulţi oameni din emisfera nordică trăiesc acum în Noua Zeelandă, a devenit o obişnuinţă să se serbeze Crăciunul de două ori într-un an – o data pe 25 Decembrie şi a doua oară în iulie, atunci când este mijlocul iernii.

Totodată, Noua Zeelandă este cel mai indicat loc de pe mapamond dacă vrei să petreci o zi de Crăciun cu foarte multe ore de lumină. În unele părți din Insula de Sud se luminează la 5 dimineaţa  și nu se întunecă până la ora 22:00, putând să ai astfel parte de o zi de Crăciun foarte lungă!

Decoraţiuni şi brazi de Crăciun ceva mai speciali. Copacul care este împodobit de Crăciun în această ţară este o specie arboricolă comună acestor zone, care în luna decembrie prezintă eflorescenţe roşii. Acest pom de Crăciun mai aparte a devenit un simbol important, drag şi cunoscut tuturor neo-zeelandezilor, prezent atât în colindele specifice zonei, cât şi pe felicitările de Crăciun.

Kiwi, pasărea naţională a acestei ţări, nu poate zbura, însă în perioada Crăciunului poate fi observată în vârfurile copacilor, sub diverse forme decorative. De asemenea, această pasăre s-a tranformat într-o adevărată sursă de inspiraţie pentru felicitările şi decoraţiunile de Crăciun, devenind un personaj omniprezent.

Australia

Datorită faptului că o marte parte din emigranții acestei țări sunt de origine irlandeză și engleză, tradițiile de Crăciun din Australia sunt inspirate din obiceiurile pe care aceștia le-au adus cu ei pe tărâmurile australiene.

Podoabe, podoabe. Începând cu data de 1 decembrie încep și tradițiile de Crăciun în Australia, prin decorarea locuinței cu cele mai frumoase ornamente care să vestească apropierea Crăciunului și să îmbrace întreaga casă cu haine de sărbătoare. Bineînțeles, nu lipsește bradul de Crăciun sau beculețele, aranjate frumos atât în interiorul locuinței, cât și în exteriorul ei, spre bucuria turiștilor, care pot admiră, în unele situații, instalații de beculețe deosebit de frumoase, care luminează frumos casele australienilor.

De asemenea, sunt nelipsite din decorare, tot felul de floricele colorate, alaturie de ferigă și frunze de palmier. Sub brad, care de regulă este artificial, cu toate că sunt persoane care preferă să îl importe din alte țări, se așază cadourile cumpărate pentru familie și prieteni.

Tot din tradițiile de Crăciun din Australia fac parte colindele, care sunt cântate pe toată durata lunii decembrie, cât și organizarea de piese de teatru în școli, care au ca temă nașterea lui Iisus Hristos. Cum nu se poate în această perioadă să nu își amintească de prieteni și de rude, australienii trimit felicitări acestora, iar copiii se pregătesc pentru tradiționalele scrisori adresate lui Moș Crăciun, așteptând cu emoție venirea acestuia și pregătindu-și ciorapii, în ajun de Crăciun, pentru a le găsi pline cu doritele cadouri.

Masa de Crăciun sau grătarul de vară. Așa cum este firesc pentru locuitorii din emisfera sudică, lunile decembrie, ianuarie și februarie sunt de vară, putând numi sărbătorile de iarnă de la noi, sărbători de vară la ei. Fiind în sezon estival, din tradițiile de Crăciun ale Australiei nu pot lipsi, grătarele, alături de bere, pește și salate, adecvate temperaturilor ridicate de afară.

Vremea la ei în această perioadă este extrem de călduroasă, cu temperaturi cuprinse între 25-38 de grade. Din mâncărurile tradiționale întâlnite aici face parte marinarea unei bucăți de șuncă, care se gătește la proțap sau la grătar și se servește alături de o gamă bogată de salate.

Masa din ziua de Crăciun este alcatuită din friptură de miel, vită sau curcan, cu cartofi şi dovlecei copţi, iar ca desert pot servi prăjituri cu ciocolată sau fructe, precum budincă de prune, placintă de mere sau îngheţată. O tradiţie de Craciun din Australia o reprezintă decorarea mesei în spiritul specific Crăciunului, cu o faţă de masă deosebită, alături de şerveţele sau baloane, care înveselesc atmosfera. De asemenea, organizează picnicuri şi întâlniri în parcuri sau în curţile caselor lor, cu mese îmbelşugate, de unde nu lipsesc fructele de mare. În ajunul sărbătorii se adună la biserici, unde se cântă colinde.

Zile de sărbătoare. Încă din anul 1937, în săptămâna dinaintea Naşterii Domnului, are loc o tradiţie de Crăciun importantă din Australia, care se numeşte “Colinde la lumina lumânării”, în care toţi australienii se întâlnesc noaptea în parcuri şi cântă colinde, ţinând în mâini lumânări aprinse. Aceasta este o tradiţie foarte frumoasă, la care participă familii întregi, pregătite cu scaune pliante, paturi şi coşuleţe cu mâncare, precum s-ar pregăti pentru un picnic, şi stau împreună, indiferent de vreme, celebrând astfel, marea sărbătoare care urmează.

Ziua de 26 decembrie continuă cu o altă tradiţie de Crăciun din Australia, şi anume „Boxing Day”, moştenită de la englezi. În această zi este organizată o cursă cu iahtul, între Sidney, capitala statului Noua Galie de Sud şi Hobart, capitala Tismaniei. De asemenea, în această zi cricketul este un sport extrem de apreciat de autralieni. Modul de a petrece ziua diferă de la o familie la alta, unii merg la picnic-uri, altii la plajă, unii se plimbă cu barca, pescuiesc, sau rămân acasă şi se uită la televizor.

Sărbătorile pentru autralieni nu se opresc aici, încheindu-se tocmai pe 6 ianuarie, când are loc o altă petrecere, creată cu scopul de a finaliza într-un mod fericit sărbătorile de Crăciun. Cu toate că tradiţiile de Crăciun din această ţară-continent nu se bucură de albul zapezii, o lună şi câteva zile de sărbătoare poate reprezenta visul unora dintre noi, dornici să se bucure de Crăciun pe o vreme însorită de vară.

Istoria Bradului de Crăciun

Cum a început totul? Cu mult înainte de apariția creștinismului, plantele și copacii care rămân verzi pe tot parcursul anului au avut o semnificație specială pentru oameni. Similar obiceiurilor actuale de decorare a caselor, în timpul sezonului festiv, cu pin, molid, şi brazi, popoarele antice atârnau ramuri veșnic verzi pe ușile și ferestrele lor. În multe țări se credea că acestea ar ține departe vrăjitoarele, fantomele, spirite rele și bolile.

Vechile popoare

În emisfera de Nord, cea mai scurtă zi şi cea mai lungă noapte a anului cade pe 21 decembrie sau 22 decembrie, eveniment cunoscut sub denumirea de solstiţiu de iarnă. Mulți oameni antici credeau că soarele era un zeu și că iarna vine în fiecare an pentru că zeul soarelui a devenit bolnav și slab.

Aceştia sărbătoreau solstițiul pentru semnificaţia lui – zeul soarelui începe să se simtă bine. Ramurile veșnic verzi reaminteau oamenilor de toate plantele verzi care vor crește din nou, atunci când zeul va fi puternic şi vara se va întoarce.

Vechii egipteni se închinau zeului Ra, întruchipat printr-un om cu un cap de șoim și cu un disc solar deasupra capului, ca o coroană. La solstițiu, când Ra începea să se vindece, egiptenii umpleau casele cu ramuri verzi de palmier, care simbolizau triumful vieții asupra morții.

Romanii marcau solstițiul printr-o sărbătoare numită Saturnalia, în onoarea lui Saturn, zeul agriculturii. Romanii ştiau ca acest eveniment însemna că, în curând, fermele și livezile vor fi verzi şi fructoase. Pentru a marca această ocazie, decorau casele și templele lor cu ramuri veșnic verzi.

În Europa de Nord, druizii (preoții celților), decorau, de asemenea, templele lor cu ramuri veșnic verzi, ca un simbol al vieții veșnice. Fioroşii vikingi din Scandinavia credeau ca bradul era planta zeului soarelui, Balder.

Bradul împodobit

Germania este creditată ca fiind ţara în care a început tradiția pomului de Crăciun, în secolul al XVI-lea, așa cum o știm acum, atunci când creștinii pioşi au adus brazi decoraţi în casele lor. Unii construiau piramide de Crăciun din lemn și le decorau cu plante veşnic verzi și lumânări, dacă resursele de lemn erau limitate.

Există o credință larg răspândită conform căreia Martin Luther, reformatorul protestant din secolul XVI, a fost prima persoană care adăugat lumânări aprinse la un astfel de copac împodobit. Mergând pe jos spre casă, într-o seară de iarnă, în timp ce compunea o predică, acesta a fost uimit de strălucirea stelelor care clipeau printre ramurile veşnic-verzi. Astfel, pentru a recrea şi reda imaginea surprinsă, către familia sa, Martin Luther a înălţat un brad, în camera principală, pe ramurile căruia a pus lumânări aprinse, legate între ele.

 

.